Baloane

 Da,s-a terminat...s-a terminat cu vremurile lipsite de griji, cu noptile albe si singuratice in care ieseam pe strazi cautand ceva nedefinit, privind cupluri-grupuri de studenti petrecareti, in care ma intrebam ce-mi lipseste sa fiu ca ei...nici azi nu stiu si nici maine nu cred ca voi avea raspunsul. N-am terminat de fapt cu nimic,abia incepe 'distractia' si joaca de-a viata.

M-am izolat intr-un balon pentru ca era mult mai usor sa privesc spectacolul de afara decat sa particip-cand participi esti obligat sa traiesti fiecare emotie, inclusiv durerea, in special durerea si sa o simti in toata goliciunea ei te aduce la o stare in care aerul e prea putin si chinul prea lung sa il poti soti duce pe umerii tai, in care privirea exterioara e oarba si cu toate astea vezi in fata ceea ce te-a ranit repetitiv si de fiecare data tot mai detaliat, creierul tau e incapabil sa functioneze in asa fel incat sa treci peste asta, dar el in schimb se blocheaza ca o placa veche si zgariata de Louis Armstrong-La vie en rose cand te loveste tirul.

 De ce sa renunti la fotoliul din loja? Pentru ca e mai greu decat poate suporta materialul din care e construit balonul si ajungi sa cazi pe un teren cu asperitati create din cioburile balonului tau.Tu ai ramas in fotoliu ce-i drept insa e dificil daca nu imposibil sa-l mai parasesti.

  Cine iti da dreptul sa-ti parasesti fotoliul din balon inainte de a se sparge?cred ca tu sau oricine vede fisurile din balon.

Sfatul zilei: Copii nu va jucati cu baloanele ca ati putea ramane prizonieri in ele!