
O scena mare si goala,cu aer inchis de neaerisit, cu podeaua care scartaie sub piciorul umbrelor trecute pe ea,cortina visinie din catifea care sta teapana si prafuita asta e o viata.Ceva ce ar fi putut fi,ceva ce nu mai este,ceva care cere energie, activitate care se hraneste din zambetele unei sali pline acum goale...
Si te gandesti la evolutia unei piese si apoi la o alta si la o alta si tot asa ..cat mai celebra si mai intens prinsa in istorie...dar cine se intreaba ce se intampla cu sala unde au trait ele?sala e goala si prafuita si trista si singura si ruginita cu sufletul...dar nu se va inalta si ea cu o ultima suflare atunci cand bila grea o va strapunge tipand : 'Tradatori!' si va cadea acoperisul cu acest zgomot si peretii se vor uni peste podea stingand stafii sub acest cuvant greu. .oamenii sunt tradatori!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu