(Pentru dragul meu Andrei, cel mai pasional prieten imaginar)
Ai ceva in felul in care zambesti, in care iti strecori privirea prin fata ochilor mei ca mai apoi sa ti-o retragi brusc si sa raman ca o nava abandonata pe intinsul oceanului pe timp de furtuna...
Macar de mi s-ar parea toate astea ,dar stiu sigur ca le faci intentionat si doar te joci cu mintea mea aprinzand-o cu cate un cuvant pervers cu 2 sensuri. In aceste momente imi vine sa-ti sucesc capul, sa te strivesc ca pe o insecta si in acelasi timp imi vine sa te sarut pana iti iau aerul si nu mai ramane nimic din tine.
Tu chiar nu vezi cat de bolnavicios e jocul asta? Intr-una din zile o sa-mi pierd cumpatul.. mi-e teama de ziua asta pentru ca as putea sa te pierd si pe tine din mintea mea si o sa ajunga sa ma doara asa de tare o clipa ca apoi sa nu-mi mai pese de toate siretlicurile tale, de toate minciunile cusute cu ata alba pe care le-am inghitit pana acum, de farmecul irezistibil pe care il emani si o sa-ti spun sa te duci fix la mama naibii si sa ma stergi cu un burete de pe lista victimelor tale.
Cu toate ca stiu ca daca ti-as arata ce e in sufletul meu ti-ai sterge picioarele de simtirile mele ca de presul de la intrare... asa ca prefer sa te tin in alerta cu jumatati de propozitii, iti spun contrariul ca micuta ta fiinta sa se macine si sa se intrebe de ce nu iti faci efectul asupra mea.
Te las sa te aprinzi sa te pot stinge in clipa urmatoare cu vreun comentariu senil despre culoarea tapetului de pe pereti sau nimicuri mondiale gen sepia care nu stia pozitia caracatitei, lucruri care oricum nu ne afecteaza cand suntem impreuna..
Si mai sunt acele zile in care ma faci sa plang, tu habar n-ai pentru ca nu scot nici un sunet si nu-mi suflu nasul zgomotos doar stau acolo in bratele tale si-ti ud tricoul si cand iti dai seama iti simt ochii aia mari de copil ingrijorat tintuiti spre mine si daca ai intreba n-as sti ce sa-ti spun exact doar ca e ceva ce ar semana a fericire, ceva prea mult din mine vrea sa reverse si nu as gasi un loc mai potrivit decat deasupra inimei tale...
Linistea nu dureaza mult de obicei pentru ca ai o placere nemasurata in a ma intepa si la a ma starni la discutii absurde doar sa ma poti privi cum imi iau rolul in serios si ma aprind cand incep sa dau explicatii si sa gesticulez..atunci deja nu ma mai asculti doar ma privesti asa cu un zambet uitat pe fata, un zambet de prost.. si eu te verific si schimb subiectul si imi dau seama ca nu te-ai prins si ma enervez si ma supar si tu ma impaci si ma las impacata sa ma iubesti cum numai tu stii... asa iti ceri tu iertare ca imi faci rau, in alt fel poate nici eu nu te-as ierta...
Stiu ca nu ai putea sa ma urasti cand sunt imposibila si incapatanata, cand iti pun la indoiala fiecare gand si te contrazic, cand tip la tine, cand fac greseli naive, cand ma astepti cu orele sa ma imbrac si sa ma dezbrac sa iesim in oras... cateodata te mai enervezi si arunci tot in dezordinea generala si pe mine chiar si ma posezi fara sa am vreun drept de apel asa ca nu imi ramane decat sa ma supun tie, sa imi las fiinta la voia toanelor tale sa faci ce vrei din mine...
Oricum e de moment toata cumintenia mea, doar ca am fost rea cateodata nu ma impiedica sa-ti arunc hainele pe geam si sa dau cersetorilor lucrurile tale, nu ma opresc nici sa te musc si sa te zgarii pana sangerezi sa-mi opresc furia ca indraznesti sa ma infrunti, nu m-ar opri nici sa te tin afara pe un ger cumplit sa ma astepti cateva ore, sa iti fac scene in public doar pentru a te umili, sa vars tot ibricul de cafea pe tine dimineata cand ma enervezi cumplit, sa nu iti raspund la telefon 3 zile sa inebunesti de griji, sa te trimit dupa cumparaturi inutile sau sa ies in oras cu alti barbati sa iti povestesc cum a fost si sa te urmaresc subtil cum fierbi langa mine cum iti faci planuri sa ma omori sa stii ca ultima mea suflare iti apartine...
Vin zile in care te alung si incerc sa ma impotrivesc acestui curent care ma poarta in deriva, am o teama groaznica ca ma vei lasa singura cu o mana de cioburi ascutite si atunci umplu cu venin tot ce imi iese in cale, imi vine sa te leg cu un lant de mine sa te tin la cel mult 10 m sa te pot impusca daca vrei evadezi. Ma trezesc noaptea si te verific sa stiu ca nu ai plecat, iti ascult respiratia sa stiu ca nu te prefaci ca dormi,te sarut dulce pe frunte si ma cuibaresc la loc in asternutul cald.
Cand sunt asa faci o fata de copilas panicat care isi asteapta pedeapsa desi nu stie sigur cu ce-a gresit si atunci privindu-te te iau la pieptul meu sa te linistesc,sa-mi cer scuze asa ca am fost nebuna si m-am indoit de tine,e felul meu silentios de a-ti spune ceea ce ar ucide cuvintele...
Ne lipseste cu desavarsire curajul sa ne facem declaratii in speranta ca ar fi mai usor sa ne luam la revedere, ca acele sunete ale glasului nostru ar risipi farmecul si atunci o sa trebuiasca sa ne oprim sa nu mai existe o ultima data cum avem de fiecare data..
Ador zilele cand lenevim pe jos retinandu-ne formele sub degetele curioase, intiparind definitiv amprentele-un drept de proprietate absolut nescris, nerostit... insa nu mai putin decat zilele in care imaginatia nu cunoaste limite in simturile noastre trecand peste barierele care poate altadata ne-ar fi retinut. Pentru astfel de zile imi accept pedepsele care se abat asupra mea.
Nu am o definitie pentru tot, stiu doar ca fara tine alaturi sunt ca un orb naiv in cautarea ghemului de aur..si ce daca nu te-am gasit inca.. crezi ca tu ai putea fi fericit?
Un comentariu:
♥
Trimiteți un comentariu