Urme pe drum

Imi doresc enorm sa vad o ordine fireasca a lucrurilor in care primeaza lucrurile care chiar conteaza si aici nu vorbesc despre un job super truper fantastic, nu ma refer la mega salariul pe care am vrea sa il avem sau chiar il au unii din noi, nu e nici satisfactia ca avem puterea de  a minti frumos sa ajungem in top, faptul ca inseli zambind, vinzi iluzii, faci declaratii pe care nu le simti de dragul artei, ca te crezi mai bun ca restul muritorilor pentru ca ai citit 3 carti in plus, nu e inclus shoppingul care acopera golurile din suflet si plictiseala cotidiana.

Pur si simplu fac referire la placerea de a oferi din suflet, de a te deschide in fata lumii fara sa ii adresezi vreun cuvant, de a fi acolo cand e momentul prin cele mai banale activitati.

Sa fii uman nu trebuie sa fii neaparat inteligent, sa sari cu parasuta sau sa ai niste activitati nemaipomenite, sa stii sa faci lucruri nemaintalnite, sa fii cel din centrul atentiei se accepta sa fii tu.

In liniste,in anonimat se fac cele mai frumoase gesturi si nu trebuie sa fie vreo aniversare sau sarbatoare sau cine stie ce ocazie sa se intample lucrurile mici si mari.

Nu, nu esti un om bun ca ai fost amabil 5 zile din an, e de apreciat ca ai fost si alea 5,dar tot nu.

Principiile le ai sau nu si le aplici ori de cate ori e cazul, consider ca ele nu exista in momentul in care iti trebuie o ocazie sa iti misti posteriorul sa fii om.

Mereu aud intrebari in care oamenii se victimizeaza si ma enerveaza la culme; nu ma astept la o lume facuta din super eroi, e normal sa ne fie teama, sa fim speriati, sa fim lasi cateodata...dar raspunsul e simplu la 'de ce tu?'ca ti-o meriti poate, ca asa-i in viata, ca se intampla si lucruri pe care nu le putem controla,dar depinde cum jonglam cu ele incat sa ne gasim linistea.

Cateodata ma prinde si pe mine furia si cu greu ma abtin sa nu urlu 'Jos cu etichetele standard, lasati bunul simt sa respire!'

Ar fi asa de simplu daca am putea stabili dupa modelul margaretei 'ma iubeste, nu ma iubeste!' pentru toate deciziile uracioase din viata noastra.

Concluzia de final e aceeasi prefer singuratatea unor oameni carora le lipseste viata sau nu au curajul de a simti ceva, orice si de a se comporta ca atare!

Imi e dor uneori de oamenii care m-au slefuit sa fiu asa cum sunt,din cand in cand ii mai adun la mine in cap si e bine; desi nu cred ca as vrea sa-i revad, sunt niste straini  prinsi in viata lor si eu intr-a mea fara puncte comune, dar multumesc pentru binele si raul pe care l-ati adus o data cu voi..