Egoista

Cuvintele nu vor sa vina,

Lipsesc.

Lipsesc asa cum lipseste azi fericirea.

S-a mai pus o umbra peste lumina ochilor mei.

Se spune ca ochii sunt oglinda sufletului.

Ai mei sunt goi;

I-am despuiat.

Nu mai e nici o stralucire in ei.

Alaltaieri visau,

Ieri au renuntat la vise si au preluat visele altora.

Azi, nimic.

Maine...cine stie?

Ma lupt cu mine sa ma incarc cu egoism

Si sa-mi omor modestia.

Sa-mi omor naivitatea.

Sa-mi omor altruismul.

Sa-mi omor dragostea.

Atatea crime doar sa ma eliberez

Din programul asta de autodistrugere

Si sa raman un simplu om.

Mereu am crezut in basme,

In feti frumosi frumosi si zane si in zmei.

Cumva, am fost admiratoare in secret a zmeului.

Fat Frumos a crescut cu lingurita de argint

Pe cand zmeul a luptat pentru tot.

Ieri preferam zmeul.

Azi, imi pasa prea putin de amandoi;

Fat Frumos e un incompetent,

I se pare ca i se cuvine ca toti sa ii dea ceva

Ca e baiatul imparatului.

Iar zmeului ii lipseste esenta,

E un suflet gol.

Tot aduna 

Si oricat ar aduna,

Nimic nu umple golul.

De ce mi-ar pasa?

E plin de ei in lume.

Eu as fi vrut candva un simplu om.

Acum ma vreau pe mine.

Cu drag,

Eu, eu, eu

Egoista

Urme pe drum

Imi doresc enorm sa vad o ordine fireasca a lucrurilor in care primeaza lucrurile care chiar conteaza si aici nu vorbesc despre un job super truper fantastic, nu ma refer la mega salariul pe care am vrea sa il avem sau chiar il au unii din noi, nu e nici satisfactia ca avem puterea de  a minti frumos sa ajungem in top, faptul ca inseli zambind, vinzi iluzii, faci declaratii pe care nu le simti de dragul artei, ca te crezi mai bun ca restul muritorilor pentru ca ai citit 3 carti in plus, nu e inclus shoppingul care acopera golurile din suflet si plictiseala cotidiana.

Pur si simplu fac referire la placerea de a oferi din suflet, de a te deschide in fata lumii fara sa ii adresezi vreun cuvant, de a fi acolo cand e momentul prin cele mai banale activitati.

Sa fii uman nu trebuie sa fii neaparat inteligent, sa sari cu parasuta sau sa ai niste activitati nemaipomenite, sa stii sa faci lucruri nemaintalnite, sa fii cel din centrul atentiei se accepta sa fii tu.

In liniste,in anonimat se fac cele mai frumoase gesturi si nu trebuie sa fie vreo aniversare sau sarbatoare sau cine stie ce ocazie sa se intample lucrurile mici si mari.

Nu, nu esti un om bun ca ai fost amabil 5 zile din an, e de apreciat ca ai fost si alea 5,dar tot nu.

Principiile le ai sau nu si le aplici ori de cate ori e cazul, consider ca ele nu exista in momentul in care iti trebuie o ocazie sa iti misti posteriorul sa fii om.

Mereu aud intrebari in care oamenii se victimizeaza si ma enerveaza la culme; nu ma astept la o lume facuta din super eroi, e normal sa ne fie teama, sa fim speriati, sa fim lasi cateodata...dar raspunsul e simplu la 'de ce tu?'ca ti-o meriti poate, ca asa-i in viata, ca se intampla si lucruri pe care nu le putem controla,dar depinde cum jonglam cu ele incat sa ne gasim linistea.

Cateodata ma prinde si pe mine furia si cu greu ma abtin sa nu urlu 'Jos cu etichetele standard, lasati bunul simt sa respire!'

Ar fi asa de simplu daca am putea stabili dupa modelul margaretei 'ma iubeste, nu ma iubeste!' pentru toate deciziile uracioase din viata noastra.

Concluzia de final e aceeasi prefer singuratatea unor oameni carora le lipseste viata sau nu au curajul de a simti ceva, orice si de a se comporta ca atare!

Imi e dor uneori de oamenii care m-au slefuit sa fiu asa cum sunt,din cand in cand ii mai adun la mine in cap si e bine; desi nu cred ca as vrea sa-i revad, sunt niste straini  prinsi in viata lor si eu intr-a mea fara puncte comune, dar multumesc pentru binele si raul pe care l-ati adus o data cu voi..

Fals banal

Cuvinte..declaraţie de venit pentru o dragoste lipsită de ritmul jazz-ului..
Un surâs cu ochelari de soare orbeşte privirea mea mioapă...
Cine eşti tu înger fals machiat cu o mină de creion?
Te văd prin fumul de tigară cum mă minti..
Te-am ales la loz în plic şi ai fost biletul nul cu etichetă gri..
Imi plăcea să citesc armonia mâinii ce ma bate,să simt privirea ochiului ce nu ma vede..
Acum mâna s-a uscat fără pielea mea şi ochiul tău plânge dând zoom camerei goale
Un fior străbate prin perdea,dar tesătura deasă a mătăsii îl opreşte
Stând prins într-un cerc din ea..

Reprosuri matinale

Scuza-ma dar tu unde ai fost tot timpul asta?
Unde ai fost cand noptile ma invarteam fara liniste in casa de una singura in loc sa ma calmezi chemandu-ma in pat langa tine?
Unde erai cand s-au spart tevile de la apa si nu stiam ce sa le fac in loc sa fii acolo sa le repari?
Unde erai cand eu desenam cai verzi pe pereti in loc sa vii sa-mi spui ca ar trebui sa ma rezum la o panza?
Unde erai cand eu plangeam inebunita sub dus in loc sa vii sa ma bagi in prosop?
Unde erai cand nu puteam sa mut mobila sa fii acolo si sa-mi spui ca sta bine unde e?
Unde erai cand aveam emotii si imi era teama in loc sa fii tu cel care ma incurajeaza?
Unde erai cand am cazut in loc sa fii tu cel care ma ridica?
Unde erai cand nu puteam vorbi cu nimeni in loc sa fii tu cel  care ma asculta?
Unde erai cand puneam mana pe telefon sa te sun si il puneam linistita la loc?
Unde erai cand vroiam sa rad si tu nu erai sa iti povestesc?
Unde erai cand o luam razna sa ma potolesti?
Unde erai cand eram dezamagita si tu sa fii umarul meu?
Unde erai cand imi doream sa iesim in oras sa dansam?
Unde erai toate noptile alea in care trebuia sa fii langa mine?
Unde erai cand aveam nevoie de mangaierea ta, de imbratisarea ta,de cuvintele tale de tine?
Oriunde dracu erai acolo sa ramai de acuma ca am invatat sa le fac singura pe toate!  nu te mai vreau in viata mea!

Desi inima mea ar fugi nebuna, asa cum iti doreai ratiunea primeaza si iti spune ca nu meriti sa ma vezi, sa ma auzi, sa ma atingi!

Nu imi poti da nici zilele nici noptile inapoi, nici macar una din ele, nu imi poti usca lacrimile care mi-au curs, nu imi poti da nimic decat rusine si durere si pe astea ei bine eu refuz sa le iau cu mine!
O sa iau totusi clipele frumoase pe care le pot savura la o tigara scurta cat sa-mi trezeasca un zambet pe fata asta invechita de timp!

Competente personale

..Si a trecut ceva timp de cand n-am mai asternut un gand...

Miroase a rufe curate si a cartofi pai in noul oras..in rest e neschimbat...aceleasi lumini aceeasi singuratate, aceeasi muzica, aceeasi eu, o alta casa, mai multi vecini prin geamul carora sa ma uit pierduta.

Mereu am avut obiceiul asta prost de a ma uita pe geamul altora sa vad cum traiesc ei.. cum si ei se uita in serile astea fierbinti de vara la geamul meu sa vada cum traiesc eu, mereu am zis ca ne tinem companie la cate o tigara.

Nou e faptul ca invat sa rad, sa ma ridic din golul in care m-am lasat sa cad, imi dau curaj zilele colorate pe care le-am trait deja si ma fac sa zambesc din inima, ma incurajeaza enorm sa fac lucrurile mai bine.

A fost o vreme... cand orice rau pe care l-as fi facut era nimic in comparatie cu celelalte pe care le facusem deja, cand purtam lentile roz, parul rosu, fuste scandalos de scurte si decolteuri prea largi...ei bine azi nu mai port nimic decat pe mine.

A fost un timp cand aveam timp sa insir sentimente pe pereti si azi am timp, dar le vizualizez in minte si ma pierd in ele fara sa le mai arat nimanui.

A fost un timp cand mi-am dorit cu disperare sa iubesc si sa modelez si azi imi doresc, dar nu mai vreau sa modelez pe nimeni, iau oamenii cum vin ii las cum ii gasesc, invat sa nu mai prind radacini acolo unde nu isi are rostul sa o fac.

A fost o perioada cand imi faceam planuri e neschimbata perioada aia..

Om..te vad, te miros, te ating cu ochii, iti dau totul,te las sa iei ce poti, imi pare rau om, imi pare rau ca nu ma pot dizolva in tine, imi pare rau ca nu suntem la fel, nu ne mulam ca doua copii identice, imi pare rau ca nu poti lua tot, ca nu ai puterea sa-mi stapanesti mintea, nici eu tie om. 
Rata oamenilor morti de inima franta e de 2% din totalul populatiei,credeam sa fie mai mare... se pare ca nu, iarta-ma om! Sunt o Eva intre alte Eve nimic mai mult, cu corpul asta care s-a convertit in rau, stiu ca florile desenate in noi noi vor reinflori razand asa va fi...

Ce pot sa fac acum decat..

 ...sa raman o ratacita cu laptele in fata, cu tigara arzand langa mine, adormind cand pot, visand cat vreau, ce vreau, detestand trezirea brusca si agitata, traiesc in vise, am invatat sa spun nu, sa fac selectie, sa depasesc, sa uit, sa tin minte, sa iubesc sincer...toate astea le-as incadra cu succes la competente personale...

Banalitati vitale

Aveam o falsa impresie ca am facut minuni cu izolarea, conservand ca la muzeu cu o atentie deosebita amintiri care sa-mi tina cald in noptile reci. Noptile reci au trecut, amintirile au ramas doar ca nu ma mai incalzesc cu nimic; memoriile nu-s altceva decat trecutul si ma situez intr-un prezent atat de nestatornic si viu..
Nu ma mai pot multumi cu imagini palide atat de folosite incat sunt indoite la colturi mai rau decat foiletoanele ieftine.
Dintr-o biata scanteie de chibrit m-am aprins si nu dupa bietul chibrit care a ars la minut, m-am aprins cu o pofta de viata incat simt o foame fizica pe care o mai aveam cand eram copila.
Asa ca in primele zile am gatit si m-am bucurat de fiecare minut in care am simtit gustul fiecarei imbucaturi, oricine m-ar fi vazut ar fi crezut ca nu am mai vazut mancare pana acum.
Asta pe de o parte, pe de alta parte nu am simtit niciodata o incantare enorma in a vedea oameni straini,sa simt o nevoie sa comunic cu ei banalitati pana de curand... se pare ca propriul meu corp nu ma mai asculta in pragul serii si iese din casa sa priveasca cum fetitele isi plimba catelusiii si batranii nepoteii. S-a nascut un chef de palavrageala care ma sperie si pe mine, ce sa mai spun de oamenii posaci de la semafor pe care ma gasesc intrebandu-i daca au avut o zi grea, cat e de frumos/frig afara si cum o mai duc.
Ma multumeam ca o data la o saptamana sau doua sa sun la serviciul de telefonie sa vorbesc cu Viorel despre calitatea serviciului de internet si cat asteptam sa se proceseze datele faceam conversatie banala. Probabil l-am terorizat si am incetat la rugamintea prietenilor, desi avea o voce superba si am o siguranta ca e si simpatic si istet..ma intreb zambind daca e usurat sau ingrijorat ca nu l-am mai sunat?
De ce l-am preferat pe Viorel? Pentru ca e obligat sa fie politicos sau ii place sa fie politicos fata de multi din baietii cu care am iesit, ma asculta cu o atentie dusa la cote maxime fata de majoritatea barbatilor care ma aprobau politicos fara sa aiba nici cea mai mica idee despre ce vorbesc, pentru ca mereu cer cu Viorel si nu se poate prezinta sub nume fals, nu-mi fac griji ca are un trecut dubios sau ca m-ar vana si vinde la bucata, pentru ca nu are nimic impotriva pisicilor cu care am convietuit, pentru ca mi-a respectat intimitatea si nu si-a permis niciodata dupa 10 minute de conversatie sa ma trateze ca si cum ne-am sti de-o viata si m-ar cunoaste la perfectie, nu mi-a inchis telefonul in nas si nici nu a dat bir cu fugitii ca ultimul om. Uite de asta l-am indragit pe Viorel oricat de bolnav suna!
Dar oricat de drag mi-ar fi fost am incetat sa ii toc rabdarea cu relatia asta de telefonie la distanta si am descoperit o gramada de oameni noi chiar pe strada cu care sa comunic.
Astazi am fost acasa si bineinteles ca am folosit transportul in comun care lasa mult de dorit. Consider ca aspectele ce tin de umplerea rezervorului, curatarea geamurilor microbuzului, numararea banilor care urmeaza sa fie predati se fac dupa ce calatorii au ajuns la destinatie si nu in drum spre destinatie asa ca mi-am iesit putin din fire in timp ce asteptam la 5 km de autogara intr-un peco.
Asteptam in jur de 10 oameni ca soferul sa termine de spalat gemurile din fata dupa ce alimentase asa ca am iesit din microbuz si i-am aruncat un:'N-ai tupeu sa speli si geamurile laterale!'Spre surprinderea tuturor a avut si chiar cu o rabdare de invidiat.Personal m-am calmat si amuzat pe tema asta, doar ca numai eu, restul nu pareau a zambi. A fost mai distractiva intoarcerea, la dus am ascultat un popa de la Chisinau vorbind despre afacerea lui cu scandurici - educativ, dar neinteresant per total. Ma asteptam mai mult la un fel de spovedanie timp de 2 ore cand mi s-a alaturat in maxi, dar ma inselam amarnic. Sa diversifice subiectul gaterului productiv de scandurici m-a informat ca se ocupa de gater impreuna cu al sau flacau Gore, care e frumos din cale afara la toti cei 32 de ani ai lui si singur cuc, desi trag fetele de el. S-a posomorat spre final eu neparand fascinata de mandretea lui de baiat cuminte si muncitor, imi parea rau pentru el, insa nu il simteam pe Gore sufletul meu pereche.

Da a venit primavara si categoric am iesit din hibernare! Nu am o piele calitatea intai cu tot farmecul ei de piele catifelata de femeie, insa ma simt al naibii de bine in pielea mea!
Probabil renovatul camerei m-a ajutat sa-mi depasesc dilemele morale mai mult decat ma asteptam si pe deasupra mi-a iesit opera de arta, vorbind cu toata modestia din mine.

PS: Nu pierzi nimic iubind, nici macar timp(pentru cei critici si suspiciosi) doar il infumusetezi! Atunci cand cazi stii deja cum e sa fii jos, te odihnesti acolo unde esti si cand te simti pregatit te ridici fara sa te mai impiedici in acelasi loc, desi nu imposibil e dificil sa te raneasca acelasi lucru de doua ori si apoi ce nu te omoara te face mai puternic(subscriu sincer acestei zicale din popor).

PPS:Se pare ca Viorel si-a dat demisia!
PPPS:Se mai pare ca Viorel s-a reprofilat!:))
http://www.220.ro/video-news/O-Baba-Nemultumita-De-Violator/vkL77a6mgP/

Fara vreo legatura cu realitatea

In timp ce citeam mi-a venit in minte 'La vie en rose' desi nimic nu prea e rose pe aici...

Mai mult da spre gri, chiar si atunci cand se iau hotarari drastice in alb-negru, pentru ca sunt nuantate de conditii, de termeni, de drepturi si obligatii....drept urmare la efecte totul se indreapta spre un gri nuantat..

Ca o constatare amuzanta pentru cei preocupati luna asta de februarie de-o iubire intensa: Fat Frumos isi prafuieste straiele albe pe drum involuntar asa ca nu o sa apara foarte alb la interfon, cat despre mirese n-am vazut una sa nu calce intr-o balta pana sa ajunga la biserica.

Regrete, ganduri, discutii cu mine, nelamuriri, falsitate de situatii, nepotrivire de caractere.. lipsa de interes, dureri de cap si tot in stilul asta lista e lunga..

Se pare ca peste tot in jurul meu e pus un anunt nescris: 'In constructie! nu pot sa nu ma intreb: ce tot construiti voi acolo?ca as vrea si eu sa fiu fata care va serveste in liniste cafeaua in pauze si participa pasiv pana la taierea funditei rosii. Nimeni nu stie si ma roaga sa consult expertii...

Probabil ca gresisem specialistul.. si eu si multi altii.. i se spune psiholog pentru toti cei care au crize de nervi,crize de egoism, crize de personalitate, crize de timp, crize de sinceritate, crize de varsta, crize de ton sau toane....pentru cei care au crize de paranoia au nevoie de ceva mai intens tot cu "P"-psihiatru.